2026 nu aduce neapărat un început spectaculos, ci mai degrabă o perioadă de consolidare tehnică. Fiecare investiție e analizată atent. Discuțiile dintre furnizori, tipografi și clienți sunt dominate de subiecte ca sustenabilitatea măsurabilă, productivitatea per operator și integrarea datelor.
Noile reguli europene sunt din ce în ce mai importante. PPWR, adică Regulamentul privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, devine efectiv și aduce reguli clare și stricte. Spre deosebire de o directivă, acest regulament se aplică direct, fără să mai aștepte implementarea fiecărei țări. Scopul lui este să reducă ambalajele de la sursă, să încurajeze reutilizarea, să impună folosirea materialelor reciclate și, cel mai important, să se asigure că ambalajele chiar pot fi reciclate. Pentru tipografii, asta schimbă complet jocul. Designul etichetelor nu mai e apreciat doar pentru partea grafică sau consistență, ci trebuie să dovedească faptul că se pot integra într-un flux de reciclare deja existent. Vorbim aici de PET, soluții pentru HDPE, manșoane, adezivi spălabil conform unor protocoale stricte sau cerneluri care să poată fi curățate ușor. Practic, PPWR cere dovezi tehnice clare, nu doar promisiuni frumoase.
REP, adică responsabilitatea extinsă a producătorului, completează acest sistem. Ideea e simplă: producătorul trebuie să plătească și să organizeze gestionarea ambalajelor sale după ce acestea nu mai sunt folosite. Taxele către eco-organizații variază în funcție de cât de prietenos cu mediul este ambalajul. Dacă ambalajul e greu de reciclat, costul crește. Asta duce la schimbări directe în specificațiile pe care le primesc procesatorii. Se merge pe ambalaje dintr-un singur material, greutate mai mică, compatibilitate cu sortarea optică și eliminarea pieselor inutile. Presiunea economică se simte de la început până la sfârșitul lanțului.
Pașaportul digital al produsului vine ca o noutate importantă. Este parte din Pactul Verde European și asociază fiecărui produs un set de date accesibile digital. Acestea includ compoziția, originea materialelor, cât de ușor poate fi reparat sau reciclat și uneori chiar amprenta de carbon. Practic, eticheta devine un fel de poartă de acces la toate aceste informații. Fie că e un cod 2D, RFID sau alt identificator digital, eticheta tipărită trebuie să conecteze produsul la o bază de date sigură și bine structurată. Pentru tipografii, asta înseamnă gestionarea unor fluxuri de date tot mai complexe, trasabilitate pentru loturile de cerneală și adeziv și informații clare pentru clienți.
Așadar, PPWR, EPR și pașaportul digital nu sunt doar niște inițiale complicate. Ele schimbă complet modul în care se gândesc etichetele, ce materiale sunt folosite, ce utilaje se cumpără și ce sisteme informatice sunt necesare. În 2026, dacă ignori aceste reguli, riști nu doar să pierzi contracte, ci și să ai probleme legale.
Tranziția către LED-uri UV e deja clară în 2026. În multe fabrici, mai mult de jumătate din sistemele folosite au trecut deja pe LED-uri. Din punct de vedere tehnic, LED-urile reduc consumul de energie, nu supraîncălzesc materialele sensibile și fac întreținerea mai ușoară. Apar tot mai multe cerneluri și lacuri speciale pentru LED, deși dezvoltarea lor e complicată de noile reguli chimice.
Tipografiile trebuie să aleagă: investesc într-o presă complet nouă sau modernizează una veche, dar solidă? De multe ori, modernizarea cu LED-uri aduce performanțe bune la costuri mai mici. Tranziția energetică nu înseamnă doar uscare cu LED. Se caută și motoare eficiente, recuperarea căldurii și porniri rapide – toate contează acum la achiziții.
Imprimarea digitală continuă să crească, mai ales pentru că sunt tot mai multe produse și tirajele mici devin regula, nu excepția. Presele cu jet de cerneală la 1200 DPI nu mai sunt doar o opțiune extra, ci au ajuns să fie folosite industrial. Presele hibride, care combină flexografia cu jetul de cerneală, devin tot mai populare. Avantajul? Se reduce timpul pierdut cu transferuri offline, manipularea scade și totul merge mai integrat.
Totuși, flexografia rămâne alegerea principală pentru volume mari, mai ales în industria alimentară. Creșterea e moderată, undeva între 2 și 4%, depinde de tehnologie. Asia merge mai repede decât Europa sau America de Nord, dar nici acolo nu e un boom.
RFID-ul și codurile 2D prind tot mai mult teren. Retailerii mari cer tot mai des RFID, așa că producătorii trebuie să integreze codificarea și verificarea online. Au apărut și etichetele RFID fără liner, care elimină suportul de silicon și permit identificarea fără contact. Avantajele sunt clare: mai puține schimbări de role, imprimare și aplicare mai rapidă, citire simultană a mai multor produse la recepție sau expediere. Dar integrarea acestor soluții cere echipamente care să poată insera cipuri, să le codeze, să facă inspecție optică și să fie conectate la sistemele ERP.
În același timp, inițiativa GS1 Sunrise 2027 grăbește adoptarea codurilor 2D la casele de marcat. Unele firme doar își actualizează grafica, altele schimbă complet machetele și felul în care se gestionează datele. Trasabilitatea devine un avantaj major. Ajută la respectarea regulilor, combate falsurile și adună date utile pentru marketing. Pe de altă parte, gestionezi mai greu fișierele și ai de rezolvat probleme noi de securitate.
Automatizarea și inteligența artificială sunt subiecte fierbinți, dar pe teren, oamenii vor în primul rând procese mai simple și eficiente. Atelierele care lucrează încă manual descoperă că AI-ul poate să le amplifice atât punctele tari, cât și slăbiciunile.
Sistemele MIS dedicate tipografiilor încep să ia locul ERP-urilor generale. Datele de tipar, finisare și pre-tipărire sunt integrate în timp real, așa că programarea și calculele de cost sunt mult mai precise. Inspecția 100% și viziunea artificială reduc risipa și munca inutilă.
Printre exemplele concrete găsim mentenanța predictivă, analiza culorilor în timp real sau introducerea automată a comenzilor. Pentru manageri, întrebarea nu mai e dacă să folosească sau nu AI-ul, ci cum să organizeze datele ca să scoată ceva util din ele.
Investițiile în software au ajuns la fel de importante ca cele în utilaje. Totul se leagă, până la urmă, de cât de bine reușești să adaptezi procesele la noile cerințe și tehnologii.
